Am pornit în prima mea croazieră pe Mediterană cu o grămadă de întrebări. Pentru că nu știam la ce să mă aștept am avut mari emoții, dar a fost o experiență pe care aș repeta-o ORICÂND! Am bifat trei țări și șase mari orașe. Am făcut plajă în mijlocul Mediteranei și am aflat cât singuratică și întunecată e marea.
Dacă te-am făcut curios, rămâi până la final să afli cât a costat toată distracția, cum era să ajung pe alt vas de croazieră, dar și alte lucruri utile.
Costa Cruises și tragedia Costa Concordia
Înainte de toate, să vorbim puțin despre ce înseamnă un vas de croazieră. Când te gândești la vapor, Mare/Ocean și pasageri…probabil primul exemplu care îți rulează prin minte este celebrul pachebot Titanic. Asta mai ales când vasul, pe care urmează să îți petreci următoarele 8 zile, este deținut de o companie care are în istoric un eveniment similar. Costa Concordia. În anul 2012, pe 13 ianuarie – la ora 21:45 – ceea ce trebuia să fie o vacanță memorabilă pentru unii, s-a transformat rapid într-un dezastru. Vasul, care transporta peste 4200 de pasageri si membri de echipaj, s-a apropiat prea mult de malul stâncos al insulei Giglio din Marea Tireniană, ceea ce a provocat o ruptură lungă de 53 de metri în partea de babord a navei (adică în partea stângă) și inundarea a 5 compartimente, inclusiv motoarele.
Vasul a plutit în derivă, în timp ce se înclina tot mai puternic înspre partea avariată. Ordinul de abandonare a navei a venit la mai bine de o oră de la impact, ceea ce a făcut aproape imposibilă lansarea tuturor bărcilor de salvare, din cauza poziției vasului. 32 de persoane și-au pierdut atunci viața.
Întreaga poveste, aici.
Sper că nu te-am speriat, nu asta era intenția 😅.
Costa Smeralda
Eu am petrecut cele 8 zile la bordul Costa Smeralda, al VIII-lea cel mai mare vas de croazieră din lume, cu o lungime de 337m, 20 de punți, care poate acomoda 6554 de pasageri.
Este mai mult decât un hotel…este un oraș plutitor. Asta pentru că la bord găsești 11 restaurante, 13 piscine și jacuzzi, 19 baruri, magazine, săli de spectacol, teatru, water park și alei de promenadă.
Costa Smeralda este construită în spiritul italian, iar fiecare punte este denumită după un oraș din peninsula. De exemplu eu am avut cabina pe puntea 14-Venezia. Partea din spate a navei poartă numele „Piazza Spagna” după celebrele scări spaniole din Roma, iar centrul navei a fost numit „Coloseo”. Aici au loc principalele show-uri de entertainment, cum ar fi „The Voice of the Sea”, versiunea adaptată a emisiunii cunoscută la noi sub denumirea „Vocea României”.
Plecare: Cluj-Napoca spre Civitavecchia
Am ales ca punct de îmbarcare Roma, fiind cel mai la îndemână. Și acuma o să spuneți „bine, bine, dar…Roma nu are ieșire la mare”. Roma – NU, dar Civitavecchia – DA. Este un mic oraș aflat cam la o oră de mers cu trenul de capitala Italiei.
Biletele de avion Cluj-Napoca -> Roma au costat 165 de euro, pentru ca am luat și bagaj de cală, dar și locuri (pentru a putea face check-inul cu 30 de zile înainte, așa încât, în cazul unui zbor overbooked, să nu rămân la sol și toată vacanța să îmi fie stricată). Din aeroportul Fiumicino din Roma am luat trenul spre Civitavecchia, care a costat 11 euro, iar toată călătoria a durat cam o oră și 20 de minute. Pentru că nu este tren direct de la aeroport spre Civitavecchia.
Aici, pentru că am ajuns cu o zi înainte de îmbarcare, am rămas o noapte la un hotel situat la mai puțin de 10 minute de mers pe jos de intrarea în port și am plătit 91 de euro. Este vorba despre ACEST hotel.
În port te așteaptă un shuttle GRATUIT, care te duce până la navă, unde trebuie să predai bagajele și să îți iei cartela care va ține loc de buletin și de card. Trebuie să o ai la tine tot timpul, pentru ca ea va fi scanată la urcare/coborâre și de fiecare dată când cumperi ceva.
Cabine: tipuri, spațiu, prețuri
Atunci când iți faci rezervarea online, ai de ales între trei tipuri de cabine: Interior, Sea View și Sea Balcony. Cabinele din interior sunt cele mai ieftine, însă nu au geamuri și sunt ceva mai mici. Cabinele Sea View au un hublou care însă NU poate fi deschis. Cabina pentru care am optat eu a fost Sea Balcony, care este mai spațioasă decât mă așteptam și are o terasa privată cu scaune și măsuță, unde îți poți savura cafeaua sau cocktail-ul în liniștea valurilor.
Indiferent de tipul de cabină pentru care optezi, vei avea toate mesele INCLUSE, mai puțin băuturile. În timpul procesului de rezervare vei putea să alegi, dacă vrei, pachetul MY DRINKS, care îți va satisface toate mofturile în materie de alcool, sucuri, cafele și vei primi și doua sticle de apă plată de jumătate de litru, zilnic. Pachetul costa 200 euro/persoană. Băuturile pe vas sunt destul de scumpe, iar la prețul de bază se mai adaugă o taxă de serviciu de 15%. La un calcul simplu, costul băturilor pe care le-am consumat îl depășește cu mult pe cel al pachetului cumpărat.
Prima noapte pe mare
De îndată ce am pășit la bord, m-am rătăcit. Mi-a luat câteva zile să învăț cum să ajung la cabina mea, care lifturi urcă până la ultimul etaj și ce mă derutează și acum, direcția în care se deplasează nava. Până la primirea camerei m-am oprit, unde altundeva dacă nu la cafenea. Aici am descoperit acest Marocchino divin, în trei straturi. Am început apoi să explorez vasul. Găsești aici magazine, cazinouri, sala de forță, restaurante, baruri ,cafenele, sală de jocuri chiar și-un de-ăsta de dat cu pumnul. Ajuns la piscină nu am înțeles când au reușit toți să se schimbe atât de repede, dar de fapt, în fiecare port unde oprește, urcă și coboară noi turiști. Nu cred că se făcuse ora 12 cand am primit camera, iar în fața ușii mă așteptau și bagajele. Am aflat că va fi și un exercițiu de evacuare, pentru toți cei nou-veniți, așa că am luat veste de salvare si ne-am prezentat la ”Muster Station” adică la punctul de adunare. Acolo ne-a așteptat o persoana din echipaj, care ne-a învățat cum să ne punem vestele de salvare.
În momentul plecării eram la restaurant luam masa. Nu mi-am dat seama că nava a părăsit portul, decât după ce am intrat în aplicație, unde am văzut ca vasul se îndreaptă, cu o viteză de câteva noduri, spre prima destinație. După cină am fugit repede pe puntea deschisă, curios să văd cum uriașul „oraș plutitor” sparge valurile Mării Mediterane.
Vasul s-a „legănat” totuși puțin când am traversat marea între Marseille și Barcelona. Dar, de pe balcon am văzut că și marea era mai agitată. Nu e o mișcare deranjanta, iar dacă faci alte activități, nu o să îți dai seama de mișcarea vasului.
Long story short, nu se simte absolut nimic atunci când vasul de croazieră navighează în larg și nu am simțit niciun rău de mișcare – nici măcar după cocktail-urile consumate în zilele pe apă.
Genova
Cu primul apus lăsat în spate, dimineața m-am trezit în portul din Genova. E drept, înaintea alarmei de la telefon pentru că, ajunsă în port, nava a făcut câteva manevre de întoarcere, ceea ce a provocat usoare trepidații, așa ca un cutremur de o intensitate foarte redusă.
Orașul are o rețea de transport public bine dezvoltată. Eu am circulat mai mult pe jos, însă pe distanțe mai mari am ales metroul.
Încurajez turismul sustenabil♻️, iar asta înseamnă folosirea mijloacelor de transport în comun ori cele verzi, precum bicicletele, trotinetele electrice și așa mai departe. Stiu ca uneori poate parea coplesitor sistemul de metrou, afisajele din gari si aeroporturi, dar sunt destul de usor de inteles, daca te uiti dupa indicatoare.
Biletele pot fi cumpărate din stațiile de metrou, de la automate ori de la chioșcurile de ziare sau de la tabacherii.Un bilet costă 2 euro și este valabil 110 minute pe aproape toate mijloacele de transport
Nava a arborat în jurul orei 8,30 iar portul este chiar în centrul orașului și nu este nevoie de shuttle între terminal și oraș. Așa că am coborât și am luat-o la pas prin Genova. Bineînțeles prima oprire a fost la o cafeanea, unde am încercat Cappuccino cu Ginseng. Din ce am reușit să văd, aproape toate cafenelele din Genova au în meniu această licoare ☕️ cu un gust ușor mai dulce decât un Cappuccino obișnuit.
De aici am pornit spre casa lui Cristofor Columb. Aceasta este modesta locuință în care cel care a descoperit „Lumea Nouă” și-a petrecut copilăria, până la vârsta de nouă ani, poate fi ușor trecută cu vederea.
Un alt loc care merită vizitat, în scurta incursiune prin Genova, este punctul de Belvedere Castelletto. Terasa, suspendată deasupra centrului istoric, oferă o splendidă vedere panoramică peste întregul oraș.
Se poate ajunge pe jos, dacă ești pregătiți pentru o provocare, urcând sutele de scări acoperite cu cărămidă de pe „Spinata di Castelleto”. Odată ajuns sus, este și un mic parc cu băncuțe, unde te poți opri pentru a-ți trage suflarea. Asta pentru că, punctul de belvedere, cu siguranță, te va lăsa iar fără suflare.
Am mai bătut puțin străzile din centrul istoric, apoi am luat metroul înapoi spre port, pentru că plecarea era programată la ora 17,00.
Marseille
Dintre toate porturile vizitate în cele 8 zile, DE DEPARTE, portul din Marseille este cel mai slab organizat – pentru croaziere. Este imens, normal pentru că este și cel mai important port francez. După ce am coborât de pe navă, în terminal am aflat că exista un shuttle gratuit, DAR până la stație aveam de mers cam 15 minute pe jos. Am întrebat un angajat din port cum se ajunge la acest shuttle și mi-a spus „Follow ze green line”. Așa că 1km mai târziu am ajuns la shuttle, unde am dat de o coadă kilometrică, pentru că naveta circula foarte rar. Am decis așadar să merg pe jos până la prima stație de bus, adică încă un kilometru. Dacă ți se pare că e prea mult de mers pe jos, poți opta pentur autobuzele puse la dispoziție de Costa. Costa 13 euro/pers, te așteaptă la „buza” navei și te duc până în centrul orașului și înapoi.
În Marseille, după ce m-am plimbat pe străduțele din centrul istoric, am făcut o oprire în portul vechi. Aici, între orele 8-13, peștii proaspăt pescuiți, scoicile și alte minuni de mare, sunt înșirate de pescari pe tarabele amplasate de-a lungul cheiului din port. Trebuie să mărturisesc că nu imi plac peștii în farfurie și nici pe raft, doar la acvariu sau atunci când fac snorkeling, însă mi se pare interesant să văd interacțiunea dintre negustori și cumpărător.
La doar câțiva pași de tarabele pescarilor vei găsi o uriașă „umbrela” din metal strălucitor, care reflectă întocmai ca o oglindă. Pe lângă oportunitățile „instagramabile” oferite de uriașa umbrelă, aceasta adăpostește și o piață de flori.
Bineînșeles, nu puteam pleca din Marseille fără o vizită într-unul dintre magazinele unde se vinde celebrul „Savon de Marseille”.
Marseille este un oraș destul de întins, așa că pe distanțe mari recomand metroul sau tramvaiul. Prețul unui bilet este 1.70 euro și poate fi plătit direct cu cardul contactless la validatorul din tramvai/autobuz. Îți poți cumpăra și un bilet tipărit, de la automatele din stații, însă în acest caz vei fi taxat cu 0.10 euro în plus. Partea bună este că biletul poate fi reîncărcat și este valabil pentru metrou, tramvai și autobuz. De asemenea biletul este valabil 59 de minute de la validare și îl poți folosi și pentru conexiuni.
Barcelona
Portul din Barcelona este și el în inima orașului. La ieșirea din terminal ne-a așteaptat shuttle-ul, cunoscut și ca „auobuzul albastru” sau cruise bus. Nu este gratuit și costa 4,5/pers dus-întors. Avantajul este că ne duce până aproape de faimosul bulevard „La Rambla”, care din păcate sau din fericire era în renovare. Nu am zăbovit prea mult aici și m-am îndreptat spre metrou, care e destul de scump – 2.65eur/călătorie (neapărat cash, pentru că automatele de vânzare nu accepta plata cu cardul), pentru a ajunge mai rapid la clădirile simbol ale Barcelonei, adevărate opere de artă ale arhitectului catalan Antoni Gaudi. Sunt cele care par a fi făcute din turtă dulce, desprinse parca din povestea Hänsel și Gretel.
Prima oprire a fost la Casa Batlló, apoi Casa Milà. Ambele sunt pe aceeași stradă așa că am mers pe jos mai departe. Am vrut neapărat să revăd și Sagrada Familia, bazilica a cărei construcție a fost începută în 1880 și încă se află în șantier.
De la ultima oprire până aici am închiriat o bicicletă electrică de la Bolt. Este destul de fiabilă și mai ieftină decât metroul, pentru că se poate închiria pe o durată mai lungă de timp, iar pistele de bicicletă din Barcelona sunt DE VIS. Am ajuns destul de rapid, și poate că ajungeam și mai rapid, dacă GPS-ul de pe telefon nu ar fi fost mai confiz decât o muscă vara care se chinuie să iasa prin geam afară.
O oază de relaxare am găsit în Parc de la Ciutadella. De îndată ce am ajuns aici am dat de spiritul latin al catalainlor. În lacul din parc poți face o plimbare cu barca și tot în zonă este și o grădină zoologică.
Nu puteam să mă întorc pe vasul de croazieră fără a face o plimbare pe Plaja Barceloneta. Dacă ajungi în Barcelona îți recomand să vizitezi Parc Güell – trebuie neapărat să îți cumperi bilet din timp – unde te așteaptă o lume desprinsă din basme, cu clădiri construite parcă din turtă dulce, mozaicuri viu colorate și multă multă verdeață.
Pe mare
După ce am părăsit portul din Barcelona, urma să petrecem o zi și o noapte întreagă pe mare. Înonjurați doar de ape, fără nicio urmă de uscat la orizont am început ziua la plajă. Am stat la piscine și am abuzat de jacuzzi, apoi ne-am retras la răcoare. După cină, ne-am îndreptat spre Colosseo, unde urma să înceapă finala „Voice of the Sea” – unde mai mulți pasageri de pe vas s-au înscris în competiție. Pentru mine a fost interesant n udoar concursul în sine ci și întreg procesul tehnic. Au adus până și celebrele scaune rotative. Câștigător a fost acest domn care a cântat O sole mio.
Aproape de miezul nopții, în „cel mai întunecat punct” al Mării Mediterane, vasul trebuia să încetinească pentru o scurtă perioadă de timp, iar luminile să se stingă, pentru a admira „marea de stele” de pe cer. Eh, acest lucru nu s-a întamplat, deși mi-aș fi dorit. În realitate a fost doar un scurt spectacol, care a avut loc pe puntea din spate.
Am trecut și pe la discotecă, însă muzica nu era cea mai dansabilă.
Cagliari
Penultima oprire pe care am făcut-o a fost în orașul Cagliari din insula Sardinia, cunoscută pentru plajele cu apa turcoaz, cristalină.
Și aici portul este aproape de centrul orașului, așa că, după ce am coborât de pe vas, m-am lăsat purtat pe străzile pavate. Așa am ajuns la Bastionul San Remy. O construcție monumentală, care datează de la începutul secolului XX și care este una dintre clădirile emblematice pentru Sardinia.
Locul oferă o vedere panoramică superbă asupra orașului și este și un loc numai bun de făcut poze.
Fiind vorba de Sardinia, am vrut neapărat sa ajung și la plaja, iar cea mai apropiată de oraș este plaja Poetto, care se întinde pe aproximativ 8km de-alungul țărmului.
Sunt și autobuze care ajung acolo, DAAR cumpărarea unui bilet a fost un adevărat calvar. Nu pentru că sunt greu de găsit, ci pentru că eu m-am bazat 100% pe plata contactless cu telefonul. E bine de știut că în Cagliari, automatele de bilete acceptă carduri, însă doar fizic. La fel, de la ATM-uri poți scoate bani doar dacă ai cardul fizic la tine. Așa că după aproape 45 de minute am găsit o tabacherie de unde am luat biletele de autobuz.
Și într-un final am ajuns și pe plaja Poetto, unde am închiriat două șezlonguri și o umbrelă pentru 15 euro.
Nu am stat prea mult aici pentru ca trebuia să ma întorc în timp util înapoi pe vas.
Capri, Napoli și Pompeii
Croaziera se apropie de final, iar înainte de ultima destinație, vasul s-a apropiat de coasta insulei Capri. Pe puntea din spate a fost organizat și un mic dejun în stil italian. Nu am ce imagini să vă arăt de aici pentru ca nu m-am putut trezi la ora 7…Așadar, când m-am ridicat din pat eram deja în portul din Napoli.
Nu este pentru prima dată când ajung în orașul care a dat lumii Pizza, așa că de această dată mi-am dorit să vizitez situl arheologic Pompeii. Portul este aproape de stația de metrou „Municipio”. De aici am luat linia L1 pentru a ajunge în gara „Napoli Centrale”. Terminalul este imens și te poți rătăci cu ușurință printre zecile de platforme de pe diferite niveluri. De aceea, recomand folosirea site-ului trenitalia, pentru că ofera informații în timp real despre starea trenurilor, peronul de la care pleacă și, poți să îți cumperi biletul digital. Astfel, economisești timp, nu mai stai la coada la automate și susții turismul sustenabil, pentru că nu mai tipărești biletul, iar trenul este un mijloc rapid, eficient și verde pentru călătorii.
De aici am luat trenul spre Pompeii, care a costat 6.60 EUR/pers dus-întors. După aproape 45 de minute am ajuns la destinație, iar în fața gării ne-a așteptat un autobuz, care ne-a dus până la intrarea în situl arheologic. Prețul unui bilet este de 1.50 EUR. Aici am dat de alte cozi, iar pentru a nu aștepta la rând la ghișeu, am decis să cumpăr online biletul de intrare, care costă 19 EUR.
De îndată ce am ajuns în orașul antic mi se pare că am făcut o călătorie în timp. Totul părea înghețat, ca și cum aș fi pus un film pe pauză. Mi se pare ceva unic, în ciuda soarelui arzător, să poți să pășești pe drumul pavat, acum mii de ani, pe care alții au fugit din calea furiei naturii.
Mulți însă nu au scăpat, iar trupurile lor au rămas timp de secole în aceeași poziție. Ceea ce vedem astăzi în Pompeii sunt mulaje din ghips turnate peste rămășițele victimelor, pentru a putea fi salvate. Multe astfel de mulaje au fost distruse în timpul celui de-al doilea război mondial, iar copii fidele ale mulajelor au fost printate 3D pentru a putea fi expuse în muzeele din întreaga lume.
Am intrat și în câteva dintre locuințele care au rămas intacte. Pe pereții din interior se mai văd încă picturile, adevărate opere de artă.
Pompeii este un muzeu în aer liber și merită vizitat dacă ajungi în zona Napoli.
Debarcarea
Și…cum fiecare vacanță trece ca și când nu ar fi fost, a sosit și ziua în care trebuie să părăsesc vasul de croazieră. Cu o seară înainte de ziua debarcării am primit etichetele care trebuie completate – cu numele, numărul cabinei și numărul de telefon – și atașate de mânerele valizelor. Ele vin pe coduri de culoare (roșu, violet, negru, etc). Iar în funcție de culoare, pe monitoarele de la recepție, vei regăsi ora și locul în care trebuie să te prezinți pentru debarcare. Eu am mers puțin mai repede decât ora prestabilită și am fost anunțat că pot părăsi nava.
Bagajele trbeuie pregătite și lăsate în fața ușii cabinei, ATENȚIE – nu mai târziu de miezul nopții.
După ce am coborât de pe vas, am mers în zona de recuperare a genților. Aici am confundat culorile și am mers spre alte bagaje.
Pentru că avionul de întoarcere spre casă era seara,am decis să mă mai plimb puțin prin Roma, așa că m-am îndreptat spre gară.
Bagajele le-am lăsat într-un locker, aproape de stația centrală și a costat 10.49EUR pentru 5 ore.
Am luat apoi metroul spre Vatican, m-am oprit la o cafea și am mai vizitat câteva locuri, apoi am pornit spre aeroport.
Overview
Trăgând linie la final, pentru această vacanță am cheltuit aproape 1.300 EUR. Aici intră prețul cabinei, pachetul de băuturi, taxa de hotel de pe navă (11 EUR/noapte) și biletele de transport în comun și cele de intrare la anumite obiective turistice.
Așadar aproape la jumătate din preț, fără bilete de avion, cazare și transport, decât ar fi costat în mod normal această vacanță, daca nu aș fi prins oferta Last Minute.
